Poveste de viață: „Când crești fără părinți, sufletul-pereche înseamnă totul”

Poveste de viață: „Când crești fără părinți, sufletul-pereche înseamnă totul”

Când crești fără părinți, doza de iubire de care ai nevoie se triplează. Iar sufletul-percehe devine tot ce ai mai scump și sfânt pe lume. Lipsiţi de bucuria de a creşte alături de ambii părinţi, temători în urma unor eşecuri sentimentale, Cornelia şi Cristi simt abia acum ce înseamnă dragostea, unul în braţele celuilalt.

“E greu de spus dacă povestea noastră are un început. Totul a decurs de la sine, la fel ca în romanele de dragoste, unde soarta face ca două jumătăţi de suflet, menite să fie împreună, se regăsesc peste ani şi rămân unite pe viaţă.

Ce greu e când crești fără părinți

Soarta a vrut ca eu să rămân fără părinţi încă de mică. Mama s-a stins din viaţă pe când aveam doar 5 ani şi, tot de atunci, am rămas sub tutela bunicilor. Tata a murit ceva mai târziu. Din dorinţa de a mă feri de orice pericol, bunicii m-au protejat poate prea mult. Când crești fără părinți, nu ai alternative. Am crescut după rigorile altei generaţii. Nu pot spune că nu mi-a prins bine. Lor le datorez totul căci, din puţinul lor, nu pregetă nici acum să mă ajute aşa cum pot ei. Sunt mulţumiţi că au ajuns să trăiască bucuria de a mă vedea asistentă medicală la Spitalul Fundeni şi cred că singurul lor vis în ceea ce mă priveşte este să mă ştie aşezată la casa mea, alături de un soţ iubitor. Nici pentru Cristi nu a fost uşor. Dar are parte măcar de dragostea mamei, care a făcut eforturi extraordinare pentru ca el să nu resimtă lipsa tatălui şi să primească tot ceea ce avea nevoie.

Vara, anotimpul iubirii

Se apropia cu paşi repezi sfârşitul lui iulie 2004. Priveam amândoi trişti spre viitor pe atunci. Şi asta pentru că, ştim cu toţii, vara nu face altceva decât să răsucească cuţitul în rana din sufletul celor singuri, aflaţi în căutarea iubirii. Ne-am cunoscut într-un moment în care frica de noi eşecuri ne stăpânea şi ne lipsea curajul de a ne arunca într-o relaţie. Ne doream iubire necondiţionată, sinceră, pe viaţă. A fost deajuns o ieşire la un restaurant din Băneasa, ca să ne dăm seama că suntem făcuţi unul pentru celălalt. Tocmai atunci şi-a găsit şi maşina lui Cristi să nu mai pornească! Şi să mă fi văzut, la prima noastră întâlnire romantică, împingând la maşină… După exact 4 zile am plecat împreună la mare. Rămâne un mare mister pentru mine cum de au acceptat bunicii prima mea plecare de acasă, mai ales însoţită de un bărbat străin. Le-o fi plăcut de el, cred eu, atunci când a venit cu mine să le cerem permisiunea de a pleca în vacanţă. Au fost zile de neuitat şi greu de descris în cuvinte. Pentru prima dată în viaţă am privit marea cu alţi ochi şi lumea mi s-a părut întradevăr frumoasă.

sursa aici

Adauga si tu un comentariu!

comentarii

CATEGORIES
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)
Disqus ( )
Hai si tu pe:
[ X ]